La Saint-Tropez
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
.jpg)
Pictorul
bucovinean George Cotos, stabilit în Franţa, la Saint-Tropez, după cel
de-al Doilea Război Mondial, a trecut luni în veşnicie, la vârsta de 99
de ani.
Cu câţiva ani în urmă semnalam faptul că maestrului Georges Cotos (care trăia cu Bucovina în suflet pe malul Mediteranei) i se conferea, prin decret al preşedintelui României, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer.
Artistului nonagenar i se înmânau atunci (în cadrul unei ceremonii care a avut loc la primăria din Saint-Tropez) decoraţia şi Diploma de Excelenţă a Ministerului de Externe, de către consulul general al României la Marsilia.
Cunoscut ca „o figură tropeziană”, atât pentru talentul său de pictor cât şi pentru faptul că a lansat pe piaţă îngheţata „Popoff”, Georges Cotos, născut în anul 1915, în comuna Straja, şi stabilit în Franţa după cea de-a doua mare conflagraţie mondială (în care a luptat pe frontul de la Stalingrad), s-a impus ca artist practicând o pictură originală, pe care criticul de artă ieşean Valentin Ciucă a apreciat-o ca fiind „unică, irepetabilă, incitantă”, o pictură „care vine din profunzimile abisale ale fiinţei sale interioare, unde se nasc, concomitent, elanuri şi prăbuşiri”.
Comunitatea din oraşul Gura Humorului, care îi datorează lui Georges Cotos existenţa muzeului local (muzeu care valorizează acum un tezaur inestimabil, care are ca nucleu generoasa donaţie a artistului), i-a dedicat de-a lungul anilor o serie de manifestări de recunoştinţă.
George Cotos, ale cărui tablouri cu nebănuite forme şi culori se găsesc în colecţii şi galerii din Londra, Helsinki, Stockholm, Washington, Madrid, Paris, Nisa şi bineînţeles Saint-Tropez, locul în care s-a stabilit şi unde a trăit cu gândul la ţara în care s-a născut (despre care vorbea cu ardoare, spunându-i „România mea”), a fost onorat cu titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Gura Humorului.
Când a împlinit vârsta de 90 de ani, a primit din partea Primăriei şi a Consiliului Local Gura Humorului o „Diplomă de excelenţă” pentru „contribuţia la îmbogăţirea patrimoniului cultural al oraşului Gura Humorului şi al ţinutului natal, Bucovina”.
Informaţia cu privire la decesul artistului ne-a fost comunicată de Elvira Romaniuc, cea care, în calitate de director al muzeului humorean, s-a îngrijit ani la rând de colecţia George Cotos şi a asigurat totodată legătura acestuia cu ţara.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Numele
satului vine de la ”strajă” ( pază). Pe teritoriul ei era un grup de străjeri
trimiși de conducerea mănăstirii Putna, care aveau misiunea de a păzi ”
braniștea”( proprietatea mănăstirii materializată în păduri și poieni) acestei
mănăstiri, precum și a da de veste
atunci când apăreau în zonă invadatori. Există și-acum un toponim numit
”caraulă”, care denumește un teren situat în partea de sus a satului.
Satul a
dat două personalități mari, recunoscute
și pe plan mondial: istoricul Dimitrie Onciul ( 1856- 1923), membru titular al
Academiei Române și Nicholas Kotosh (1883-1959), doctor în teologie, profesor
și rector al Chemivtsi University în anii 1927 și 1928.
Pictorul bucovinean George Cotos a trecut în veşnicie la vârsta de 99 de ani
de Tiberiu COSOVAN(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Pictorul
bucovinean George Cotos, stabilit în Franţa, la Saint-Tropez, după cel
de-al Doilea Război Mondial, a trecut luni în veşnicie, la vârsta de 99
de ani.Cu câţiva ani în urmă semnalam faptul că maestrului Georges Cotos (care trăia cu Bucovina în suflet pe malul Mediteranei) i se conferea, prin decret al preşedintelui României, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer.
Artistului nonagenar i se înmânau atunci (în cadrul unei ceremonii care a avut loc la primăria din Saint-Tropez) decoraţia şi Diploma de Excelenţă a Ministerului de Externe, de către consulul general al României la Marsilia.
Cunoscut ca „o figură tropeziană”, atât pentru talentul său de pictor cât şi pentru faptul că a lansat pe piaţă îngheţata „Popoff”, Georges Cotos, născut în anul 1915, în comuna Straja, şi stabilit în Franţa după cea de-a doua mare conflagraţie mondială (în care a luptat pe frontul de la Stalingrad), s-a impus ca artist practicând o pictură originală, pe care criticul de artă ieşean Valentin Ciucă a apreciat-o ca fiind „unică, irepetabilă, incitantă”, o pictură „care vine din profunzimile abisale ale fiinţei sale interioare, unde se nasc, concomitent, elanuri şi prăbuşiri”.
Comunitatea din oraşul Gura Humorului, care îi datorează lui Georges Cotos existenţa muzeului local (muzeu care valorizează acum un tezaur inestimabil, care are ca nucleu generoasa donaţie a artistului), i-a dedicat de-a lungul anilor o serie de manifestări de recunoştinţă.
George Cotos, ale cărui tablouri cu nebănuite forme şi culori se găsesc în colecţii şi galerii din Londra, Helsinki, Stockholm, Washington, Madrid, Paris, Nisa şi bineînţeles Saint-Tropez, locul în care s-a stabilit şi unde a trăit cu gândul la ţara în care s-a născut (despre care vorbea cu ardoare, spunându-i „România mea”), a fost onorat cu titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Gura Humorului.
Când a împlinit vârsta de 90 de ani, a primit din partea Primăriei şi a Consiliului Local Gura Humorului o „Diplomă de excelenţă” pentru „contribuţia la îmbogăţirea patrimoniului cultural al oraşului Gura Humorului şi al ţinutului natal, Bucovina”.
Informaţia cu privire la decesul artistului ne-a fost comunicată de Elvira Romaniuc, cea care, în calitate de director al muzeului humorean, s-a îngrijit ani la rând de colecţia George Cotos şi a asigurat totodată legătura acestuia cu ţara.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
30 iunie 2014
O zi
petrecută în Rai
Straja, o
comună cu oameni gospodari, cu nume simbolic, situată la extremitatea nordică a
județului Suceava, în Depresiunea Rădăuților, străbătură de apa râului Suceava.
Se învecinează cu Putna, Vicovu de Sus, Brodina și Ucraina. Mărturiile
arheologice vorbesc de faptul că teritoriul ei a fost locuit de oameni încă din
epoca pietrei.
Numele
satului vine de la ”strajă” ( pază). Pe teritoriul ei era un grup de străjeri
trimiși de conducerea mănăstirii Putna, care aveau misiunea de a păzi ”
braniștea”( proprietatea mănăstirii materializată în păduri și poieni) acestei
mănăstiri, precum și a da de veste
atunci când apăreau în zonă invadatori. Există și-acum un toponim numit
”caraulă”, care denumește un teren situat în partea de sus a satului.
Stema
localității este reprezentată de un scut, pe fond roșu, cu o poartă din leațuri,
deschisă spre trei prăjini cu legături de paie la bază. În partea superioară
are creneluri de cetate, din care se preling trei lacrimi, toate din argint.
În cimitirul
satului ar fi fost o bisericuță din
lemn. Între anii 1867 și 1850 sătenii au construit o biserică din piatră
și pictorul bucovinean Epaminonda Bucevchi a pictat-o în interior.
În
localitate nu sunt obiective economice. Dar pot fi practicate diferite
sporturi, vânătoarea, pescuitul și pot fi admirate renumitele case bucovinene.
Locuitorul Dorin Pătrăucean a construit și înzestrat, pe cheltuială proprie, un
foarte frumos și interesant muzeu etnografic bucovinean.
Satul a
dat două personalități mari, recunoscute
și pe plan mondial: istoricul Dimitrie Onciul ( 1856- 1923), membru titular al
Academiei Române și Nicholas Kotosh (1883-1959), doctor în teologie, profesor
și rector al Chemivtsi University în anii 1927 și 1928.
În anul
1860 a fost construit primul local al școlii din sat, care acum poartă numele
”Dimitrie Onciul”.Școala este frecventată de peste 800 de elevi
În anul 1910 în sat erau 3315 locuitori, în anul 1930
erau 4662 și în anul 2002 erau 5884. Din ei , 84% sunt ortodocși, 15%
penticostali și 1% alte confesiuni religioase. Bineînțeles, toți sunt români.
Pentru toate cele arătate mai sus, dar, în mod special,
pentru că-și trage obârșia din Straja, domnul col.(r) farmacist Gheorghe
Juravle, actualmente trăitor și pe
meleagurile Bacăului, la reședința sa din Straja a organizat a doua ediție a unei tabere de pictură. De la ucenici la
maeștri a invitat 12 persoane și aceștia, nemaiașteptând îndemnuri, s-au apucat
de pictat. Așa că, la finalul taberei de 8 zile s-au adunat peste 100 de
tablouri pe care au fost așternute și semnături celebre. La îndemnul prof.
Elena Bostan, președinte al Filialei Bacău a Societății pentru Cultura și
Literatura Română în Bucovina, precum și la invitația gazdei, i-am călcat din
nou pragul.
Mai erau
două zile de tabără și n-am prea avut cu cine sta mult de vorbă. Fiecare
maestru își găsise un loc strategic unde să picteze. Oar maestrul Crăița Mândră
a acceptat să stea de vorbă cu mine , în timp ce , de la balconul hotelului,
transpunea pe pânză o casă bucovineană din apropiere. Dar, în pauza de masă
binemeritată, maeștrii s-au dezlănțuit”. Cum nu mai pridideam cu notatul și, vă
rog să mă credeți, am avut ce nota. Dar nu pot reproduce tot ce-am aflat. și
cred că înțelegeți de ce. Din răspunsurile date veți înțelege ce întrebări am
pus. Dar să dau cuvântul maeștrilor.
”Mie nu-mi
place globalizarea. Prin ea se pierde esența, fibra neamului. Și aici
arhitectura unor case a suferit transformări. Eu sunt îndrăgostit lulea de
ferestre. Am și o colecție cu sute de fotografii de ferestre, pe care le-am
fotografiat prin peregrinările mele prin țară. Interesantă este și ”brama” de
la poarta gospodăriei. Chiar lucrarea ,mea de doctorat a fost ”Poarta
monumentală”. Credința noastră spune că-n bramă se adună sufletele ce,lor morți
la casa respectivă. Atunci am descoperit ”Miorița” , o variantă din Maramureș, care se colindă de Crăciun. Aici,
la Straja, m*au atras oamenii, graiul lor, casele și tradițiile. Totul este
superb! Mai sunt și colecționar de maximafilie, cartofilie și
insigne.”(maestrul Aurel Stanciu).
”M-au încântat oamenii și peisajul de basm. Lucrez în ulei, pe pânză,. Aici m-a uimit
arhitectura unor case vechi. Pe lângă tablouri am realizat și desene pe care le
voi valorifica acasă. Am expus la toate saloanele Moldovei, ale UAP. Sper să
expun și-n continuare…Sunt încântat de această inițiativă a gazdei noastre.
Acțiunea este superbă și salutară.”(maestrul Ioan Mihalache).
”Sunt
încântată de arhitectura locului, de felul în care sunt construite casele
vechi, detaliile lor arhitecturale. Bucovina este splendidă! Aici oamenii sunt
foarte prietenoși, sociabili, cooperanți. Zona aceasta are o lumină particulară
și poți picta cu succes. Este un privilegiu c-am fost invitată să pictez între
atâția maeștri ai penelului.”( Bianca Rotaru)
”Acest loc
exercită o vrajă aparte asupra mea , și nu numai. Atmosfera este de pace totală
și liniște absolută. Din când în când cade asupra
mea lumina nordului, specifică nu mai Bucovinei, lumină
care este filtrată, specială, parcă-i un dar al Domnului pentru pictori și
fotografi. Atmosfera este biblică. Avem senzația că suntem la capătul lumii de
unde drumurile nu mai duc nicăieri. De aceea mă-ntorc aici. Totul îți dă o
stare specială, poetică. Am mai întâlnit o asemenea Atmosferă la Tețcani, unde
domnește duhul lui Enescu. Și peste tot se suprapune spiritul lui Juravle,
amfitrionul nostru, asemenea unui tăticuț. Îți mai toarnă un pahar de lapte sau
de vin, din care el nu
bea.”(maestrul Vasile Crăița-Mîndra)
”Ma atras
aici specificul locului, mai ales sobrietatea cromatică. natura și lumina
austeră sunt date de dumnezeu. Eu sunt un colorist și iubesc tonurile de alb și
gri. Clima este cam rece, dar oamenii sunt foarte calzi, primitor, începând
chiar de la copii. Când pictăm, stau în jurul nostru și chibițează. Probabil
vom crea aici ucenici.” (Marius Crăița- Mândra)
”M-a atras
la Straja ideea de tabără într-un peisaj necunoscut. Aici e un capăt de țară,
dar un început de lume. Fac studiu de peisaj pe tema arhitectură, natură,
contraste cromatice, încadrarea caselor în peisaj. Mă bucur să pot picta
asemenea minunății. Aici și creierul lucrează altfel ca la noi, la Botoșani sau
la Bacău. ”(maestrul Ioan Burlacu)
”Aici, la
Straja, m-a atras natura, colectivul,
atmosfera de deal- munte.Parc-aș reveni acasă la mine, la Cîmpulung
moldovenesc. Am remarcat oamenii gospodari și copii foarte cuminți,
respectuoși, toți fiind credincioși, curați la suflet, cu mult bun- simț.
Lucrez în tehnică mixtă: culori de acril și utilizez colajul. Nu fac peisaj,
dar fac comparații cu elementele din natură. Casele, ca nicăieri, sunt bogate
în grădini cu flori multicolore. Și curțile și grădinile sunt foarte îngrijite,
oameni-s sufletiști, bine construiți și o duc bine.” (maestra Dany-Madelaine
Zărnescu)
”Revin a
treia oară la Straja și voi reveni ori de câte ori voi fi invitat. Aici totul
îți încântă sufletul și mintea. Vestigii
arhitectonice, case țărănești vechi, gospodarii și copiii. Sunt bucovinean de
la Botoșana, dar aici relieful este diferit. Noi căutăm foarte mult arhaicul de
care, din păcate, nu se mai ține cont. Bucovineni sunt peste tot pentru că
viața i-a împrăștiat prin lume. Bucovine este unică și veșnică.”(maestrul Ilie
Boca)
”Sunt
încântată de aceste meleaguri. Aici peisajul este deosebit, maturii și copiii
sunt superbi, iar arhitectura caselor este unică. Aici pot picta
la tot pasul. Mă-ncântă coloanele caselor și peisajul.
Pictez în ulei pe pânză. Oricând voi lăsa totul și voi reveni în
Bucovina.”(maestra Silvia Tiperciuc)
Doar cu maestrul Ștefan
Pristavu n-am putut sta de vorbă pe îndelete. Pe lângă pictat, avea de
lucru cu copiii din sat. În timpul mesei ne-a povestit ce bine se simte între
copii, mai ales că s-a împrietenit cu cei din sat. Ei îl asistă când pictează
și chiar comentează ce văd pe șevalet. În finalul taberei va organiza un nou
concurs de pescuit cu ei. A mai organizat câteva la care le-a dat diferite
premii, printre care și undițe profesionale. Aici, la Straja ? Este o g ură de
rai unică !
Aflând că
sunt la Straja și, mai ales în compania cui, domnul profesor Mihai Semenov,
băcăuan prin adopție, dar bucovinean prin naștere, s-a deplasat de urgență
aici. Nici nu vă închipuiți câte întâmplări din viața lor am aflat în timpul
discuției la care am fost martor. Vă asigur că întâmplări foarte interesante.
Am reușit
să stau de vorbă și cu două fetițe ale maeștrilor: Ioana – Ruxandra Stanciu ( 9
ani) și Smaranda Mihalache ( 13 ani). Sun t pictorițe în devenire, deja având lucrări expuse în
diferite expoziții de profil. Sunt calme, concentrate asupra a ceea ce lucrează.
Au multe schițe ale caselor, realizate în creion. Sunt sigur că viitorul
picturii este pe mâini bune.
Cu domnul
colonel Juravle, inițiatorul, organizatorul și sponsorul total al taberei de
pictură nu s-a putut discuta despre ea. Este tipul bucovineanului de demult:
tace , face și nu se simte bine când îl lauzi.
”Au vorbit destul ceilalți despre acest lucru. Ce rost are să mai
vorbesc și eu?” replică imediat
amfitrionul. Ochiul său vigilent , de mare gospodar, vede totul, să nu
lipsească nimic oaspeților săi și maeștrii să picteze în liniște,
nestingheriți. Domnia-sa, un adevărat Mecena al culturii străjene, și nu numai,
ar merita atenție și din partea autorităților locale, și nu numai. Prin tot ce
face, merită un loc alături de cele două
personalități ale comunei și titlul de ”Cetățean de onoare”. Știu, respinge orice
fel de laude, dar comunitatea trebuie să i le acorde.
Să știți
că, chiar dacă plecasem cu mare regret din Straja, chiar pe drum, în mintea mea
au început să încolțească multe întrebări. N-am reușit să aflu răspunsurile
căutate. Numai acești oameni îmi vor da răspunsurile, poate într-o întâlnire
viitoare. Dacă veți citi cu atenție acest articol, veți găsi
motivația afirmației mele din titlul lui.
Text și foto: prof. Gh.Dolinski
Il progetto turistico dell' antropologo Pietro Cingolani: "Voglio trasmettere agli italiani il mio amore per la Romania"
E non si tratta di un viaggio qualsiasi, con una guida qualsiasi... Il "Cicerone" del gruppo sarà un testimonial di eccezione: l'antropologo Pietro Cingolani, l'autore del libro "Romeni d'Italia".
Con Pietro, che ha messo il cuore e... la faccia in questo progetto abbiamo realizzato quest'intervista:
Come è nata l'idea del viaggio "Lungo le vie incantate della Romania?
L’idea del viaggio è nata dal desiderio di trasmettere ai miei concittadini l’amore per una terra che ho imparato a conoscere in anni di esperienze e di studi.
Un amico e collega antropologo, Francesco Vietti, che da tempo opera nel settore del turismo responsabile, mi ha proposto di costruire un itinerario che, partendo dalle mie competenze interculturali, fosse pensato per portare i viaggiatori alla scoperta delle ricchezze ambientali e culturali della Romania.
Pietro Cingolani e la sua moglie, romena, in abiti tradizionali a Straja, Bucovina
Che significa "viaggi solidali"?
Sono viaggi etici e sostenibili, in termini di impatto sia ambientale che sociale e culturale. Tutti gli itinerari concedono ai viaggiatori il tempo necessario per assaporare il gusto dell’incontro con la gente, la bellezza della natura e la scoperta di culture e tradizioni.
Per facilitare la comprensione di realtà spesso molto diverse da quelle di provenienza, i viaggi prevedono l’accompagnamento di mediatori culturali: sono italiani o stranieri che parlano l’italiano, in grado di mettere a disposizione dei viaggiatori un’approfondita conoscenza della fisionomia socio-culturale del Paese visitato.
Le quote di iscrizione comprendono un contributo a sostegno di una realtà sociale del Paese o degli immigrati da quel Paese in Italia. Nel mio caso verrà sostenuto un ambulatorio medico volontario che a Torino offre assistenza gratuita a donne migranti in difficoltà, soprattutto romene.
Qual è il target del progetto?
E’ un viaggio rivolto tutte le persone che viaggiano per ammirare siti naturali, artistici e storici, ma anche per scoprire il mondo nei suoi aspetti più autentici, lontano dagli schemi stereotipati del turismo di massa.
Il tuo più bel ricordo della Romania?
Una notte limpidissima e molto fredda nell’inverno del 2012 a osservare la volta celeste nelle campagne della Bucovina. In lontananza, nel buio, le voci di gruppi di giovani cantori nelle strade dei villaggi, per celebrare i riti dell’anno nuovo.
Il miglior piatto che hai mangiato lì?
La polenta fumante con formaggio, panna e latte appena munto, in una casa di campagna
Qualche difficoltà, se ne hai incontrate...?
Lo stile di guida e, a volte, la scarsa cooperazione da parte dei funzionari pubblici
In fine, c'è qualcosa che la Romania ha e l'Italia no?
I tempi e i modelli di vita, soprattutto nelle zone rurali, che l’Italia ha perso da più di cinquant’anni, con il boom economico.
Miruna Cajvaneanu, Roma, 5 aprile 2014
| Tappe
1° GIORNO: Italia - Iasi
2° GIORNO: Iasi - Sucevita - Radauti
3° GIORNO: Putna - Straja - Marginea
4° GIORNO: Palma - Moldovita - Humor
5° GIORNO: Voronet - Bistrita
6° GIORNO: Bistrita - Sighisoara
7° GIORNO: I villaggi sassoni - Viscri, Saschiz, Crit
8° GIORNO: Corund - Praid - Bicaz - Piatra Neamt
9° GIORNO: Piatra Neamt - Varatec - Iasi
10° GIORNO: Iasi - Italia
|
Cosa rende speciale il viaggio
Il viaggio è stato ideato e verrà accompagnato nella prima partenza del
2014 dall'antropologo Pietro Cingolani, grande esperto di cultura e
società romena e autore del libro "Romeni d'Italia" (Il Mulino). Ad
accompagnare il gruppo sarà inoltre anche la mediatrice culturale romena
Mirela Rau, che con la sua esperienza e il suo duplice sguardo
sull'Italia e la Romania darà un grande valore aggiunto al tour,
guidando i viaggiatori a scoprire il volto più autentico dei territori
visitati e facilitando l'incontro con la popolazione locale.
Nel corso del viaggio saranno numerosi i momenti di approfondimento
sociale e culturale e gli incontri con la gente del posto. Le quote di
solidarietà del viaggio permetteranno poi di sostenere in Italia un
importante progetto di sostegno socio-sanitario a favore della minoranza
rom romena: l'associazione di volontariato "Camminare Insieme" è
impegnata da anni sul campo a Torino per accompagnare attraverso
l'esperienza del "salone delle mamme" le giovani donne rom nei loro
percorsi di maternità e di integrazione.
20 iulie 2013
Minunea de la Straja!
Să
știți că se-ntâmplă ca telefonul să-ți aducă și vești bune. Așa a fost și-atunci când, auzind un apel, am
ridicat receptorul și-am auzit vocea doamnei profesoare Elena Bostan,
bucovineanca noastră din Bacău.
Doamna profesoară este președinta Filialei Bacău a Societății pentru Cultura și
Literatura Română în Bucovina, una din filialele noastre renumite, care
organizează o multitudine de activități, diverse și de calitate excepțională.
Am putea spune că,prin oamenii pe care-I
mobilizează la aceste activități,a mărit numărul bucovinenilor din Bacău. M-a anunțat laconic
că la Straja,
filiala băcăneană organizează o tabără de creație pentru 12 pictori băcăuani
renumiți, mulți dintre ei fiind bucovineni. Mi-a recomandat să iau legătura cu
domnul colonel (r) farmacist Gheorghe Juravle, organizatorul taberei. Mi-a mai
spus c-ar fi bine dacă aș face o vizită la Straja. Dar se putea să n-o ascult ? Atâta mi-ar fi trebuit.
Am luat legătura telefonic cu domnul colonel Juravle, cu
care am stabilit ziua în care să merg. După aceea l-am contactat și pe
profesorul Petru Bărbuță, președintele filialei noastre din Straja, pentru că
nu se putea merge fără el. Doar el era șeful filialei din.
Am ajuns la locul
întâlnirii în momentul în care pictorii serveau micul dejun. Așa că nu puteam
refuza invitația gazdei, mai ales că o cafea era binevenită. Conform
înțelegerii, domnul colonel l-a invitat pe domnul Bărbuță să spună câteva
cuvinte despre localitatea Straja și oamenii ei. Așa am putut afla și eu câteva lucruri
foarte interesante. Și cum dânsul este străjean din tată-n fiu și profesor de
istorie, n-a fost greu deloc.
Și, cu farmecul său deosebit și talent oratoricde excepție, sfătos ca un
bunic din sat, a-nceput să depene date
despre istoria satului. Am fost nevoit să-l mai temperez din când în când
pentru ” că-și dăduse drumul prea tare la gură ” și nu se mai oprea, deși cunoștea foarte bine
că gazda trebuia să-și ducă oaspeții într-o drumeție organizată în
împrejurimile satului, pe care ei le colindaseră,
dar individual.
Și-așa oaspeții au aflat că ” pe braniștea dăruită de Marele Voievod
Ștefan mănăstirii Putna, aceasta-și
stabilise câțiva străjeri pe locul actual al comunei, cu scopul de a înștiința
prin focuri conducerea mănăstirii de
apariția tătailor, turcilor sau a leșilor. În partea de sus a actualei localități se stabilise un post de pază cu
străjeri. Se presupune că de-aici își trage numele localitatea. Prima atestare
documentară este în anul 1750 când ,se precizează în cronică, mitropolitul Dositei Herescu a sfințit lăcașurile de la
Șerbăuți, Straja și Putna. Școala din Straja se înființează în anul 1860, în
limba română, iar prima școală publică a luat ființă 9 ani mai târziu.”
Cu deosebită satisfacție a
vorbit apoi de despre pictorul George Cotos, născut în aprilie 1915, stabilit
acum în Franța, care a dus faima comunei Straja pe continent și , departe, în lume. Pictează și la această vârstă
rspectabilă.
A urmat apoi o discuție cu
participanții la tabără, fiecare dintre ei prezentându - și impresiile despre
această tabără. Așa le-am aflat numele celor care deveniseră într-un timp
foarte scurt și prietenii domnului colonel Juravle. Alături de
maestrul-patriarh Ilie Boca mai erau în tabără: Dumitru Macovei, Lucian
Mihalache, Ștefan Suditu, Vasile Mândra- Crăița, Marius Mândra- Crăița, Ioana
Burlacu, Bianca Rotaru, Silvia Tiperciuc, Dani-Mădălina Zărnescu, Marieta Bucur
și Ștefan Pristavu. În finalul vizitei am fcotografiat tooate tablourile, care
au ost realizate în tabără, din care vă lăsăm și pe dvs. să admirați câteva. Pe
toate le veți putea admira ceva mai târziu, într-o expoziție care va fi
organizată la Rădăuți.
Nu puteam pleca fără să
aflu și părerea organizatorului taberei, domnul colonel Juravle. Foarte zgârcit
la vorbă, cumpătat ca un ardelean. Dar tot am reușit să aflu câteva lucrururi.”Cu
domnul Boca sunt în relații foarte bune de foarte mulți ani. Eu le-am propus
această tabără și dânsul a vorbit cu pictorii și i-a adus la Straja. N-am
experiență în organizarea de asemenea manifestări, dar având sprijinul lui,
m-am ambiționat și-am făcut această tabără de pictură. Din punct de vedere
geografic ținuturile noastre sunt superbe. Era păcat să nu le vadă și ochiul
unui pictor,. Să le transpună pe pânză sau pe carton și să le redea oamenilor.
Să vedeți ce priveliște minunată ți se deschide de pe culmile din jurul satului
! Tocmai din acest motiv i-am purtat pe toți prin împrejurimile satului și prin
pădure.
Aș vrea ca această tabără
să se permanentizeze, dar singur nu voi putea. Știu că s-au făcut tabere și cu
fonduri europene, dar în privința aceasta legislația românească este foarte
stufoasă și piedicile sunt multe și mari. Îmi displace profund hârțogăraia. Eu
sunt un om practic. Am făcut această tabără pentru că se va vorbi de Straja
peste tot, unde vor ajunge cele peste 100 de tablouri realizate aici, pe care
s-a scris Straja.Sunt sigur că se
va scrie despre tabăra aceasta în diferite publicații. Și-atunci… lumea va
cunoaște localitatea noastră mai bine. În 28 noiembrie , de ziua Bucovinei, vom
organiza cu aceste lucrări o expoziție la Bacău. Și-atunci se vor pune întrebări de
vizitatori. Sunt mulțumit de ceea ce-am realizat aici.”
Cum să nu fii mulțumit
dacă ai reușit să strângi în jurul tău atâtea somități în ale picturii
românești ,sau speranțe, că ai polarizat atenția întregului sat asupra ta, că ai
asigurat condiții excelente pentru toți participanții la tabără.
Da ! La Straja
s-a întâmplat o minune. S-au realizat lucrări superbe, s-au cunoscut
frumusețile naturale ale satului și
sătenii lui, oameni dârji, falnici, foarte buni gospodari, drepți, cu mare sete
de cultură, în general, și mari iubitori de școală, în special.
După ce m-au onorat prin acceptarea să fac o fotografie alături de ei,
împreună cu Petru Barbuță, am plecat spre casă purtând mândru sub braț un
impozant volum realizat cu picturile maestrului Ilie Boca, vecinul meu de peste
deal, din Botoșana, dar și cu un noian de întrebări în cap, unele din ele
,poate, fără răspuns, mai ales despre cultura de la sate. Oare când voi avea
răspunsuri la ele ? Nu-i așa c-am văzut
o minune?
Text și foto Gheorghe Dolinski
DIMITRIE ONCIU, 90 de ani de la trecerea in nefiinta
Organizatori:
Primaria Straja
Scoala Straja
Societatea pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina
Fundatia Episcopul Grigorie Leu-Miscare pentru Progresul Satului Romanesc
Irina Comaroschi, ambasadorul României la Haga, i-a trimis o scrisoare de mulţumire şi apreciere lui Doru Vasile Cotos, conducătorul tarafului din Straja, pentru cele două concerte susţinute în Olanda în preajma sărbătorilor de iarnă.
Concerte susţinute în plenul Senatului olandez şi la Spitalul „Albert Schweitzer”
La invitaţia Ambasadei României în Regatul Țărilor de Jos, Taraful „Doru Cotos” (alcătuit din Doru Vasile Cotos - vioară și conducătorul tarafului, Vasile Juravle - cobză, Anamaria Popescu - voce, Petru Chira - fluier, Daniel Grigoraș - trompetă) a susţinut, pe data de 18 decembrie 2012, două concerte de muzică tradiţională românescă în plenul Senatului olandez (Haga) şi la Spitalul municipal „Albert Schweitzer” (Dordrecht), concerte care s-au bucurat de aprecierea auditorilor.
„În preajma sărbătorilor de iarnă - se menţionează în scrisoarea cu antetul Ambasadei României în Regatul Ţărilor de Jos - concertele dumneavoastră au încântat auditoriul olandez, dând un mesaj puternic în ceea ce priveşte frumuseţea şi diversitatea muzicii populare româneşti”.
Mulţumiri “pentru sprijinul dat în dezvoltarea relaţiei bilaterale româno-olandeze”
„Suntem mândri - scrie în continuare ambasadorul Irina Comaroschi - de prestaţia dumneavoastră muzicală şi vă mulţumim, în mod special, pentru sprijinul dat în dezvoltarea relaţiei bilaterale româno-olandeze”.
Cu numai o lună înainte de a primi invitaţia de a concerta în Olanda, Taraful „Doru Cotos” a fost laureatul secţiunii „Grigore Vindereu” (Premiul I - taraf tradiţional) din cadrul celei de-a X-a ediţii a Festivalului-Concurs Interjudeţean de Muzică Instrumentală Tradiţională „Alexandru Bidirel”, care s-a desfăşurat la Suceava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu